Slimarea brațelor mele

N-a fost cald, dar nici prea rece, Am avut o aventura, Nici cu Haike nici cu Sura, O conita delicioasa, Si-am intrat cu ea in vorba, Nici de Cosmos, nici de ciorba. Avea ochii ca doi astri, Nici caprui, dar nici albastri, Gura dulce, zimbitoare, Nici prea mica, nici prea mare, Sinii, doua rindunele, Nici prea mari, nici mititele, Si vorbind cu ea in soapta Nici prostuta, nici desteapta.

Avea talia subtirica, Nici prea mare, nici prea mica, Brate albe, voluptoase, Nici subtiri, dar nici prea groase, Niste-imbratisari divine, Nici prea multe, nici putine, S-o sofa cu dungi banale, Nici prea tare, nici prea moale.

Cum o sarutam prin bezna, Nici pe nas si nici pe glezna, Bate cineva la use, Nu-i nici unchi, dar nici matuse, Ci barbat-su, Smil din piata, Nici cu cioc, nici cu mustata, Dar cu un baston de mire, Nici prea gros, dar nici subtire.

Inimioara mea pustie, Nu-i nici moarta, nu-i slimarea brațelor mele vie Simt un fior care ma trece, Nici prea cald, dar nici prea rece, Si cind ma rugam - Prea Sfinte, N-am fost prost, dar nici cuminte, Doamne, scoate-ma din lada, Nici in curte, nici in strada, Deodata usa scapa, Nici se sparge, nici se crapa, Si sta Smil ca un sihastru, Vad nici verde, nici albastru.

Ci slimarea brațelor mele, in tot minutul, Nici masina, nici serutul Si au curs bastoane in mine, Nici prea multe, nici putine!

Restul n-are importanta, Stiu c-am stat trei luni jumate, Nici pe burta, nici pe spate, De atunci mi-e viata roza, Nici in versuri, nici in proza, Si astept o aventura, Ori cu Haike ori cu Sura. Poezia Raspundere.